E pentru tine.

 -Clipe?
-Sunt prea puţine.
-Ore?
-Sunt prea multe.
-Amintiri?
-Sunt prea dureroase.
-Sentimente?
-Îmi pare rău că mai există.
-Plăcere?
-Mai poate fi plăcere după ce te-a minţit?
-Ură?
-Ooo... Nu, nimeni nu merită asta.
-Răzbunare?
-Arma celui slab de minte.
-Încredere?
-În cine? Niciodată.
-Dorinţă?
-Poate vrei să spui dorinţe, şi sunt multe.
-Suferinţă?
-Nu, nu...ar însemna milă.
-Cuvinte ascunse?
-Exact cum îi place ei.
-Iubire?
-Ce o mai fi şi aia?
-Acum m-am prins, cumva sunt minute?
-Nu neică, ani întregi.
                                                           Florin Ţ. 19.dec.12

"Domnişoara S"

-Bună dimineaţa!
Ziua începe plăcut, poate nu chiar cum şi-ar fi dorit, însă simte că în adâncul sufletului există un sentiment cum că astăzi i se va schimba viaţa, în vine îi curge sângele ce-i dă puterea să se ridice mai voios din pat şi să creadă că este altcineva, cu o altă viaţă, că peste noapte i s-a scris un alt destin iar acum aşteaptă să i se îndeplinească.
După câteva ore se va minuna de prezenţa domnişoarei S, i se va confirma buna dispoziţie de dimineaţă. O nu, toate acestea se vor destrăma odată, cândva, în trecutul apropiat sau depărtat. De ce oare nu a simţit asta mai devreme, ca după să nu mai sufere în zadar? Cineva era în plus la prima lor întâlnire sau ceva era în plus la primul lor sărut, altfel nu s-ar explica ceea ce există acum, ceea ce cei doi copii sunt acum: doi străini, unul încă sperând iar altul ingorând, ca dintodeauna sentimentele celuilant.
-O seară minunată în continuare!
                                                                                                                          Florin Ţ. 24.dec.12

"Fiecare om este un cimitir de intenţii nerealizabile"

Oraşul întreg e învăluit în pâcla groasă de ceaţă ce creează o atmosferă mohorâtă, dându-i tânărului cetăţean rătăcit cu paltonul ud şi ochii încremeniţi de frigul ce tocmai dă ultima luptă. Alţi oameni trec pe aleea înzăpezită cu alte griji ce nimeni nu le ştie, chiar dacă le-ar fi fost scrise pe o foaie tot nu le-ar înţelege toată lumea. Judecătorii, profesorii sau simplii oameni nu sunt lipsiţi de grijile lumeşti, care încep din ce în ce mai mult să invadeze viaţa şi ne transformă liniştea în îngrijorare, timiditatea în nepăsare , nevoia de a fii fericit a tânărului licean ce stă acum şi cugetă, sau poate pur şi simplu iubeşte, însă nu-şi dă seama sau încearcă să nege acest lucru.
Este doar o lume plină de nelinişti, de indivizi cu probleme, fiecare ale lor, fiecare trăind o tragedie sau o poveste de dragoste, un roman nescris, cu atâtea întâmplări şi care, dacă ar fii scris ar oferii autorului o faimă de invidiat.
-"Bună dimineaţa. Îţi doresc o zi minunată!"
Toate grijile parcă dispar, toată ceaţa parcă s-a ascuns într-un ungher doar ca să-i ofere prilejul sa spună că "e o zi minunată". Toată lumea pare că îi zâmbeşte. Oare un simplu cuvânt poate schimba atâtea, oare o simplă privire, un simplu gest poate face un suflet mai fericit?

-"Bine.( Mi-a fost dor de tine şi ador să te văd lângă mine)"
E atât de greu de spus asta? Poate că da, odată ce în gândul lui zboară asemenea cuvinte nerostite vreodată, sau poate rostite, dar doar de vocea interioară pe care o aude în fiecare dimineaţă rostind rugăciunea.
-"Pa. Să ai grijă de tine"
Ceaţa învăluie din nou oraşul, oamenii din nou mişună, fără să mai fie interesaţi de grijile celuilant, iar tânărul în palton ud rătăceşte din nou, după discuţia cu unul din prietenii săi despre un subiect prea puţin interesant, ce i-ar putea alunga starea de muribund. Totul revine la normal.
                                                                                                                         Florin Ţ. 17.dec.12

"Iubirea îi face pe oameni egali"

[...] Fulgi mari de nea se lasă pe toate clădirile din micul orăşel ce pare îngheţat, neînsufleţit de nici o mişcare cât de mică ce i-ar putea da viaţă. Până şi câinii stau zgribuliţi, ascunzându-se de fantoma albă ce încetul cu încetul bântuie fiecare colţişor cât de ascuns ar fii el. Chiar şi aceşti câini ce s poate chiar treizeci, mii de oameni mişunau, fugind de la o sdea doar odată de an, sau poate nici atunci, făcându-i pe copii să-l scrie lui Moş Gerilă pentru o smplă bucată de pâine albă  sau măcar portocala pe care o savurau cât mai mult posibil şi-i împrăştiau mirosul în toate camerele, schimbând câtuşi de puţin atmosfera de cavernă cu miros de mucegai sau cu gândaci mai mari decât simplele calcule din punct de vedere a mărimii lor existente în acele timpuri.
Aici, în aceste peisaje minunate, cu aceste momente atât de plăcute pe moment exista ceva adevărat ce nu se uită niciodată, ce ardea în sufletele muncitorilor oricât de frig era afară sau oricât de tare ar fi bătut vântul. Acel ceva se numea iubire, iubirea adevărată pe care Dumnezeu a lăsat-o, iubirea care nu permitea nici un compromis, iubirea care nu te lăsa să-ţi părăseşti scumpa soţie de acasă pentru o nouă venită în secţie sau pentru prietena ei cea mai bună. [...]
                                                                       Florin Ţ.  11 dec. 12

O clipă de un ceas.

Minunea. Cel mai frumos lucru, cel mai impresionant imbold la viaţă. Ea te trezeşte din somnul melancoliei şi îţi dă puterea să mergi mai departe. Ea este cea care te uimeşte şi care te face să fii altcineva.

"Cu bune şi cu rele viaţa este frumoasă, iar azi este o zi minunată". Văd în fiecare dimineaţă, citesc şi-mi dă putere să încep o nouă zi de sus, abordând problemele cu mai putină teamă. Şi să ai o zi minunată oare este aşa de dificil sau atât de greu de îndeplinit?
   Ştii, să ai o zii minunată nu trebuie neapărat ca nu ştiu cine să-ţi zică " Îţi stă bine" sau "Felicitări pentru cartea scrisă" să ai o zi minunată nu trebuie neapărat să ajungi pe Lună sau să găseşti viată pe altă planetă. Este de ajuns să fii încrezător în persoana ta, şi este de ajuns să "profiţi" de un moment plăcut pentru ca să treci mai uşor peste cel mai puţin plăcut.


Sunt prea multe lucruri frumoase pentru ca să negi că " astăzi este o zi minunată"

                                                                           Fiţi mereu originali!
                                                                                              Florin Ţ.  31.10.12

Dialog cu mine.

-Stau câteodată şi mă gândesc...Oare sunt sigur de ceea ce vreau, oare sunt eu persoana care mă cunoaşte toată lumea, oare e atât de greu să ai cutărică sau cutărică, e atât de greu să ajungi acolo, sau mai departe?  Mă întreb, e greşit ceea ce spun sau ce gândesc, poate chiar şi ceea ce fac?
-Sunt atâtea întrebări cu tot atât de multe răspunsuri imposibile de dat, sau poate posibile dar de neînţeles. Sunt atâtea minuni pe lume care nu le ştie toată lumea. Aşa este sufletul tău, nu că ar putea fi comparat ci mai degrabă am putea spune că este necunoscut poate chiar de tine.
-Şi oare mi-ar putea răspunde cineva la măcar una din aceste infinite întrebări? Sau mi-ar da oare cineva un răspuns pe care să-l înţeleg, şi nu numai să-l înţeleg ci şi să-l pot pune în aplicare?
-Să presupunem că ar fi posibil, iar acel cineva îţi dă posibilitatea ca să-ţi răspundă la o întrebare, care ar fii ea?
- "Mă cunosc cu adevărat, sau doar sunt o mască a mea?
                                                                                                                             Florin Ţ. 6.10.12

[Viaţa nu ţi-o trăieşti până nu treci prin toate]

 O persoană care, cu adevărat şi-a trăit viaţa ştie ce este şi binele şi răul, ştie ce se poate întâmpla dacă din greşeală alege răul, sau face prea mult bine. Chiar dacă eşti lipsit de încredere, de speranţă, nu te da bătut, nu te autocompătimii ci mai bine sună-ţi un prieten ce ţi-a fost mereu aproape sau în care ai încredere că problemele tale, odată mărturisite nu vor ajunge şi la alţii. Nu ai un prieten aşa? Ia o hârtie şi un creion şi înşiră acolo tot ce-ţi dictează inima, sufletul, mintea!

Maya Angelou spunea: "La început autocompătimireae plăcută, precum o saltea de puf. Dar când se bătuceşte devine jenantă."

Nu încerca să dezlegi nodurile care to vor înnoda şi mai tare în probleme, roagăte în Cel ce crezi, nu în ce zice lumea, gândeşte mult şi fă puţin în loc să gândeşti puţin şi să faci mult. Nu renunţa niciodată, pentru că nimeni nu reuşeşte din prima încercare!

 "Când nu ştii cine eşti, sunt şanse să nu ştii nici ce vrei. Când nu ştii ce vrei, n-ai nici-o şansă să obţii ceva."
Viaţa poate fi asemănată uşor cu un desen animat, însă aici totul este real, nu există subtitrări iar sfârşitul episodului nu anunţă neapărat începerea altuia în următoarea zi.                  
                                                                                                               Florin Ţ. 29. SEP. 12

Timp, încotro?

Eii... şi uite cât de repede a trecut timpul, întradevăr, un tren din care nu ne putem da jos nicidecum, un drum de la care nu ne putem abate în nici un chip. Toate aceste asemănări se rezumă la un cuvânt: timp.
V-aţi întrebat vreodată ce aţi face dacă timpul s-ar opri pe loc? Nici o secundă scursă mai mult sau mai puţin. Oare cum s-ar vedea lumea atunci? Oare cât de departe am călătorii?

Chiar acum când citeşti acest articol timpul nu stă deloc, nu aşteaptă pe nimeni! Toţi ne plângem că uneori nu mai avem timp să ajungem la slujbă sau la şcoală, la o şedinţă sau pur şi simplu la întâlnirea cu iubita/iubitul. Dar toţi cei care se plâng de asemenea probleme s-au întrebat vreodată că, dacă şi-ar plănui timpul,  dacă ar face un program sau dacă pur şi simplu ar organiza toate acţiunile în minte atunci cu siguranţă nu vor mai întâmpina aceste probleme!

"Nimic nu trece mai repede ca anii" spunea Leonardo da Vinci
                                                                                                                        Ţepeş F.

Just a word.

Un gând de viaţă ţi se zbate în cuşca inimii tale, încât, un singur cuvânt, cât de minuscul ar fi, ţi l-ar determina să înnebunească, să iasă din minţi sau chiar mai rău, să evadeze şi să te părăsească atunci când toate-ţi merg bine, să te lase în deşertul de dureri sau în oceanul de lacrimi .
Un simplu gând nevinovat, ce-ţi zburdă prin minte, sau poate te chinuie, tu încercând să scapi de el, acel simplu gând te va face să-ţi pară rău că "viaţa nu este frumoasă pentru tine". De ce? Doar pentru că armata gândului ţi-a bombardat imaginaţia, creerul şi a gâştigat? Doar pentru că tu le-ai permis soldaţilor să-ţi invadeze teritoriul, un teritoriu uşor de câştigat şi în acelaşi timp şi uşor de revendicat, însă cea din urmă acţiune fiind neexplicabil de realizat.


Gândirea. Un univers de-a dreptul infinit. Ce poate face gândirea nu poate face nici cel mai mare artist! Cheia gândirii este echilibrul dintre stăpânire şi seriozitate.
Nici unui om nu îi este greu, şi nici nu este vre-un sport extrem controlarea gândirii, însă este greu prin simplul fapt că nimeni nu încearcă!
Just find the balance between that and all things will be better.

Paşi spre fericire

Păşeşti încet, prudent doar pentru că nu e lumea ta. Dacă ar fii a ta ai păşi încrezător, ferm şi sigur de unde vei ajunge, că doar e lumea ta, creată de tine, iar tu eşti Dumnezeul ei.

Îţi este frică de ce va urma mâine sau de ce te va aştepta după colţ? Poate un om care nu-ţi ate grija, sau poate un cunoscut, poate chiar iubita! Este lume Lui, în care el ştie ce să facă mai bine cu tine, degeaba având în tine siguranţa că nu vei cădea jos. Este lumea Lui, cea pe care a creat-o în 6 zile, în care l-a creat pe om ca fiind stăpânitor, nu atotştiitor.



După cum spunea cunoscuta Ellen G. White: " Pregătiţi-vă de o călătorie fericită, dar în acelaşi timp zguduitoare. După aceea nu veţi mai fii aceiaşi".

Ajungi încet la destinaţia vieţii şi parcă ultimii metrii rămaşi din drum sunt cei mai impracticabili. Te loveşti de nenumărate greutăţi ce-ţi copleşesc sufletul şi te fac să renunţi. Dar ce? Te asemeni cumva cu ceilanţi, care odată ajuns la al 99 km renunţă? Nu! Aşa că treci şi peste ultimul km, oricât de greu ar fi. Nu renunţa la "CEVA" aşa de uşor! Doar cei care au trecut şi peste al 100-lea km au triumfat cu adevărat în viaţă.

Însă este adevărul!

                                                                      Din lipsă de preocupare, iată ce a ieşit:
      E ca şi când o lume întreagă ar fi a ta! E ca şi când lumea ar fii doar un simplu obstacol în ceea ce vrei să faci. Ţi se pare că toată lumea te invidiază, doar pentru ca să te ajute să-ţi formezi un alt caracter. Toată lumea, parcă nu te bagă în seamă, este indiferentă, pentru ca să înveţi pe mai târziu că şi tu poţi să faci precum ei! E ca şi cum o persoană sau un cunoscut te opreşte pe stradă şi-ţi oferă o îmbrăţişare , atunci când te aşteptai mai puţin, atunci când erai cu adevărat prea cufundat în monotonia oraşului. Un simplu "Salut!" te poate schimba, îţi poate da încredere că eşti cu adevărat cine eşti, nu cine te crezi, doar pentru că ai greşit odată!
Chiar şi o singură clipă e poate face să cazi, însă pentru a te ridica îţi trebuie o infinitate de alte clipe . Chiar şi un singur cuvânt, spus unde nu trebuie poate să te despartă de cineva, fără ca, pe urmă scrisori întregi de cuvinte să nu fie de prisos pentru a ierta.
E ca şi când ar veni sfârşitul, toată lumea ignoră pe toată lumea, doar ca să îşi îndeplinească obiectivele, şi acelea nedemne de Împărăţie. E ciudat. Da! Însă este adevărul! 
" Pentru credincioşi, ca şi pentru primii ucenici, ceea ce părea întunecat înţelegerii lor în ceasul încercării avea să fie clarificat după aceea. Când aveau să vadă "sfârşitul pe care-l va da Domnul" urmau să ştie că, în ciuda încercării rezultate din greşelile lor, olanurile Sale pline de iubire faţă de ei s-au împlinit cu fidelitate." Cap. 19: "Tragedia Veacurilor".
Fiind conştient că ajunsesem la capătul a tot ce-mi era familiar, am înţeles că nu aveam cum să merg mai departe de  unul singur. Am aşteptat. Mi se şoptea în inimă ce trebuia să fac... În vreme ce stăteam pe marginea drumului şi mă ştergeam de lacrimi m-a sunat un prieten...[...].

Un ceas, o viaţă, un veac

Cum spunea un celebru citat: "Timpul fără dragoste este putred." Timpul pierdut nu poate fi recuperat, faptele odată făcute nu pot fi reparate, oricât de multe regrete sau păreri de rău ar fii, viaţa odată trecută nu mai poate fi retrăită, cuvântul odată spus nu mai poate fi retras! Odată ajuns la capătul drumului, nu trebuie să mai îţi pese de trecut, oricât de sumbru ar fi fost, pentru că te va descuraja, sau oricât de minunat l-ai fi trăit, deoarece te vei încrede în tine, si nu vei mai respecta regulile vieţii. Odată cu împlinirea unui vis nu te mândri cu asta! Oricine poate face asta! Poate şi mai bine decât tine. Trebuie să te simţi bine doar în sufletul tău, nu neapărat să împărtăşeşti starea de bine cu alţii, care poate o au deja, aşa făcându-te mai bogat cu un refuz. Nu te încrede în tine că odată făcut un lucru, poţi să-l faci şi a doua oară! Nu te descuraja că nu ştii să îi aduci luna de pe cer iubitei tale! Noi, toţi ne-am născut neştiutori! Nu face un pas îndărăt din drumul tău, că acel pas poate prinde metroul spre succes! Fă ce ştii mai bine, nu ce vrei să pari că ştii! Nu mă judeca greşit doar că am scris aceste rânduri care poate nu ţi-au lăsat o impresie bună, ci doreşte-ţi şi tu să scrii la fel!

Un mic univers

            Luate din cartea vieţii, din "Un mic univers" 

Viaţa.Viaţa este un miracol, un dar de care noi, toţi suntem datori Lui, în egală măsură. Viaţa noastră are însă multe străzi, multe drumuri ce pot fi urmate, neştiind şi nefiind conştienţi uneori unde ne-ar duce. [...]

   
     Dacă ai părăsit drumul , este alegerea ta. Însă mai faci un pas, şi mai faci încă unul şi încă doi, într-un final ajungând la destinaţie. Acea destinaţie este comună tuturor persoanelor care nu le mai avem printre noi, sau care le avem însă nu pentru mult timp. [...]

       Pe parcursul tot acestui drum fiecare dintre noi se va confrunta cu probleme, cu nefericiri, cu bucurii şi împliniri, însă toate acestea sunt influenţate de modul de abordare a vieţii, de fiinţa şi psihicul nostru. Dacă mergi pe drum, tu singur alegi să calci în baltă, ca pe urmă să te şi uzi, şi să îţi şi murdăreşti pantofii, sau pur şi simplu să o ocoleşti, pentru ca, după să mergi acasă cu pantoful curat şi uscat. A fost alegerea ta atunci când ai călcat în baltă să fii atent la cioara de pe gard.
 


       Uneori, atunci când te prăbuşeşti, trebuie doar să rămâi întins şi să speri că nu te va călca nimeni în picioare. Dacă nu te va călca nimeni şi vei rămâne suficient timp întins, nemişcat, respirând încer, refuzând să te vaiţi, Dumnezeu te va ridica şi-ţi va efectua o operaţie pe suflet.
 

           Trebuie să învăţăm să nu renunţăm atunci când aşteptările nu ne sunt îndeplinite sau când promisiunile sunt încălcate. A proceda astfel înseamnă să refuzi corectarea greşelilor şi reprezintă o dovadă a incapacităţii de a te ierta pe tine însuţi sau pe orice are nevoie de iertare.
   

          Dacă nu îţi doreşti, nu vei avea. Dacă îţi doreşti prea mult, dorinţa se v-a spulbera. Dacă vrei să îţi îndeplineşti dorinţa trebuie să găseşti un echilibru între dorinţa cu adevărat, dorinţa excesivă şi dorinţa ce vine din suflet. Să ai o dorinţă nu costă, să ai un ţel nimeni nu te întreabă de ce îl ai, să gândeşti pozitiv şi să fii mereu cu zâmbezul pe buze nu este un efort supraomenesc. Să ai un exemplu bun în viaţă, de la care să înveţi, nimeni nu te opreşte, nici chiar un exemplu rău, care te-ar duce la momente dificile. Este alegerea ta, însă această alegere trebuie făcută. Nu te lăsa în voia sorţii, sau mai rău, "o fii ceva"!
                                                                                                                  Florin Ţepeş  04.2012

[O luptă de un veac şi o victorie de o clipă.]

                           True story  
                            
Un oraş întreg cufundat în tăcere , şi o pisică fără stăpân îşi caută exasperată , prin tomberoane ceva de mâncare , să mai poată trăi încă o zi pe acest pământ . Un felinar cu lumină muribundă , scârţâie a jale , parcă prevestind ceva rău in viitor. Un pieton cât o buburuză , încearcă să traverseze strada , însă peste tot , cât vezi cu ochii este numai apă , iar unde nu este apă dai de vre-un zid de beton sau de cărămidă , care te împiedică să mergi mai departe. 
     Prin aer , încă se mai văd armele cu care s-a dat lupta , abandonate , parcă în voia vântului ce le poartă de colo-colo. Ajung jos  se amestecă şi se împrăştie în băltocele formate deja , din timpul luptei.  

Dintr-un ungher al străzii apare un căţel ce-şi caută de doi ani stăpânul , şi care nepăsându-i de comoditatea de a nu se uda , işi menţine drept traiectoria , spre un obiectiv delicios de pe altă stradă. Vântul mai dă o ultimă luptă , un ultim atac, însă este istovit de putere , şi , în cele din urmă v-a ceda.


Este un oraş , un veteran ce a rezistat sute de ani în faţa acestor războaie , ieşind mereu triumfător din luptă.

[Pasiunea mea pentru poezie]

 De când mă ştiu , în mintea mea aleargă mii de cuvinte , încalcă orice regulă de circulaţie ( reguli care sunt pe acolo) , şi fac mii de victime. Te întrebi care sunt victimile? Simplu , o mică strofă sau o mică poezie care stă la semafor , şi aşteaptă să vină culoarea verde , ca să treacă mai departe decât de gând. Să treacă în lumea reală , în această lume a grijilor materiale dominante , iar a grijilor sufletului şi psihicului , total uitate.

După cum spuneam , îmi place , de când mă ştiu să scriu , să înşirui cuvinte , să jonglez cu ele , ca, la sfârşit să rezulte ceva cu înţeles , ceva mai cu moţ , care să placă celor din jurul meu , a persoanelor dragi şi nu numai!

 Fără înţeles 

Ia aminte , tu , acum 

Ca niciodată să nu te întorci din drum,

Şi când ţi se va întâmpla 

Adu-ţi aminte vorba mea.

Şi văzând că ai greşit 

Sau poate doar te-ai rătăcit, 

Să îţi spui în minte-ncet 

Că a fost doar un pamflet,

Şi trebuie tratat ca atare 

De omul care nu are!

Şi acum ajungi să ştii

Că ai citit numai prostii

Şi că eu nu am ce face

Ţie-ţi place?

Şi acum iată şi o mică definiţie , în viziunea lui Paul Valery , care spunea : ''Poezia e o artă a limbajului, anumite combinări de cuvinte pot produce o emoţie pe care altele nu o produc şi pe care noi o numim poetică.'' Sau în viziunea lui Lucian Blaga : ''Poezia este un veşmânt în care ne îmbrăcăm iubirea şi moartea.'' . Deşi poezia este o artă , sau poate un simplu dar de la Dumnezeu , sau o moştenire de la părinţi , prin intermediul ei putem să ne exprimăm gândurile , sau starea interioară , a sufletului , cea pe care o neglijăm cu toţii , sau ne regăsim în starea artistului sau doar e o simplă coincidenţă . Just you know!

 

 Şi de-ţi vin momente grele 

Şi vrei să scapi de ele, 

Spune-n gând cuvântul Lui! 

Cuvântul Domnului.

O privire , şi o frumoasă floare 

Un gând dulce , si o îmbrăţişare

O mireasmă de primăvară 

O amintire. O , vai ce povară!

Gardul trist , veştejit

Şi de ploaie , parcă îmbătrânit.

Gâşte ude merg agale,

Durumeţului le stau în cale. 

           

' O viaţă de copil ca o întreagă lume a unui adult.'

Câtă patima într-un suflet curat

Câtă ură în ochii unui copil nevinovat,

Şi cât dispreţ a adunat în inima sa

Ca pentru acum să un aibe pe ce miza.

Viaţa crudă l-a lovit prea dur pe săracu' copil

Prea multe gânduri negre au pătruns în sufletul lui infantil

Şi de aici până la tragedie

Multe clipe n-o să mai fie.

Se stinge, zadarnic se luptă cu sine

Nu va mai fi viu pana mâine,

Se zbate între viaţă şi moarte,

Între fericire şi păcate,

Între tot ce-a iubit şi ce detestă acum,

În curând trecutul lui va deveni doar fum.

                                             

   - Închide ochii copil fără vină,

   Vino cu mine,uită de lumină,

   Hai aici în întunericul mortuar

    Şi aşa destinu' tău e tare bizar.

- O intuneric sumbru!

Ce luminezi cu focu' tău pământu'

Ce lumea ai transformat-o în calvar,

Spune-mi ca ce aud e doar un cosmar!

[Doze mici de fericire]

     Sunt un strain , ca toţi cei de care te loveşti toata ziua pe stradă! De ce oare nu ştii?

 Uită-te la toţi cei care se cred prieteni adevaraţi şi atunci când vine timpul să te ajute îţi întorc spatele. Ce aceia-s prieteni adevaraţi? Sunt tot felul de oameni care se leagă de tine să la dai un leu sa-şi cumpere o ţigară. Tu te-ai gândit ce poţi face cu acel un leu? Poţi să cumperi 2 bomboane şi una să i-o dai prietenului tău . De ce nu? Atunci dai dovada de prietenie.



 Da tot vorbeam de prietenie, dar ce o fii aia? Ce o finsemnând pentru tine , da tu cel care citeşte acum? Poate consideri prieten pe cel care te ajută mereu...cel care merge cu tine în fiecare dimineaţă în frig...doar ca să nu fi singur/ă, celui care îi dai haina ta...deşi tu îngheţi doar ca să nu îl/o mai vezi că îi este frig...Eee...şi ţi se pare că am ajuns prea departe cu gesturile astea între prieteni , nu? Poate că da. Poate aşa-i. Poate tu consideri că aceea-i dragoste. Poate fi şi dragoste...dar nu crede aşa de departe.

[Căderi ce te urcă la cer]

     

Mi-e drag sa zbor, mi-e drag sa simt bucuria, iubirea, daruirea, compasiunea. Insa zborul nu este intotdeauna lin, cad si nu o data.. ci de multe ori. Atunci ma simt umilit, ma simt neputincios, simt o furie de nedescris pe mine, pe viata, pe tot ceea ce ma inconjoara.
 

Cad acum... insa ma vad in oglinda cum cad.. ma observ si vad ca e nevoie de caderea aceasta. E neplacut, doare, dar nu ma pot opri din cadere. Mi-e frica insa stiu ca n-am putere sa imi gasesc echilibrul, nu acum.. stiu ca n-am de ales decat sa imbratisez si sa accept caderea.
   Nu inteleg nimic.. dar stiu ca nu e nimic de inteles.. ma doare totul si totusi durerea nu vine din suflet, ma simt gol de energie.. si totusi undeva exista un izvor gata sa fie descoperit.

 

 Ma uit la mine si reusesc sa fur un zambet, ma uit la mine si imi sterg lacrimile nevinovate, ma uit la mine si sadesc in ochii mei speranta.

Abandonez totul... ma las sa cad.. probabil am nevoie sa imi creasca noi aripi.