Însă este adevărul!

                                                                      Din lipsă de preocupare, iată ce a ieşit:
      E ca şi când o lume întreagă ar fi a ta! E ca şi când lumea ar fii doar un simplu obstacol în ceea ce vrei să faci. Ţi se pare că toată lumea te invidiază, doar pentru ca să te ajute să-ţi formezi un alt caracter. Toată lumea, parcă nu te bagă în seamă, este indiferentă, pentru ca să înveţi pe mai târziu că şi tu poţi să faci precum ei! E ca şi cum o persoană sau un cunoscut te opreşte pe stradă şi-ţi oferă o îmbrăţişare , atunci când te aşteptai mai puţin, atunci când erai cu adevărat prea cufundat în monotonia oraşului. Un simplu "Salut!" te poate schimba, îţi poate da încredere că eşti cu adevărat cine eşti, nu cine te crezi, doar pentru că ai greşit odată!
Chiar şi o singură clipă e poate face să cazi, însă pentru a te ridica îţi trebuie o infinitate de alte clipe . Chiar şi un singur cuvânt, spus unde nu trebuie poate să te despartă de cineva, fără ca, pe urmă scrisori întregi de cuvinte să nu fie de prisos pentru a ierta.
E ca şi când ar veni sfârşitul, toată lumea ignoră pe toată lumea, doar ca să îşi îndeplinească obiectivele, şi acelea nedemne de Împărăţie. E ciudat. Da! Însă este adevărul! 
" Pentru credincioşi, ca şi pentru primii ucenici, ceea ce părea întunecat înţelegerii lor în ceasul încercării avea să fie clarificat după aceea. Când aveau să vadă "sfârşitul pe care-l va da Domnul" urmau să ştie că, în ciuda încercării rezultate din greşelile lor, olanurile Sale pline de iubire faţă de ei s-au împlinit cu fidelitate." Cap. 19: "Tragedia Veacurilor".
Fiind conştient că ajunsesem la capătul a tot ce-mi era familiar, am înţeles că nu aveam cum să merg mai departe de  unul singur. Am aşteptat. Mi se şoptea în inimă ce trebuia să fac... În vreme ce stăteam pe marginea drumului şi mă ştergeam de lacrimi m-a sunat un prieten...[...].