Un ceas, o viaţă, un veac

Cum spunea un celebru citat: "Timpul fără dragoste este putred." Timpul pierdut nu poate fi recuperat, faptele odată făcute nu pot fi reparate, oricât de multe regrete sau păreri de rău ar fii, viaţa odată trecută nu mai poate fi retrăită, cuvântul odată spus nu mai poate fi retras! Odată ajuns la capătul drumului, nu trebuie să mai îţi pese de trecut, oricât de sumbru ar fi fost, pentru că te va descuraja, sau oricât de minunat l-ai fi trăit, deoarece te vei încrede în tine, si nu vei mai respecta regulile vieţii. Odată cu împlinirea unui vis nu te mândri cu asta! Oricine poate face asta! Poate şi mai bine decât tine. Trebuie să te simţi bine doar în sufletul tău, nu neapărat să împărtăşeşti starea de bine cu alţii, care poate o au deja, aşa făcându-te mai bogat cu un refuz. Nu te încrede în tine că odată făcut un lucru, poţi să-l faci şi a doua oară! Nu te descuraja că nu ştii să îi aduci luna de pe cer iubitei tale! Noi, toţi ne-am născut neştiutori! Nu face un pas îndărăt din drumul tău, că acel pas poate prinde metroul spre succes! Fă ce ştii mai bine, nu ce vrei să pari că ştii! Nu mă judeca greşit doar că am scris aceste rânduri care poate nu ţi-au lăsat o impresie bună, ci doreşte-ţi şi tu să scrii la fel!

Un mic univers

            Luate din cartea vieţii, din "Un mic univers" 

Viaţa.Viaţa este un miracol, un dar de care noi, toţi suntem datori Lui, în egală măsură. Viaţa noastră are însă multe străzi, multe drumuri ce pot fi urmate, neştiind şi nefiind conştienţi uneori unde ne-ar duce. [...]

   
     Dacă ai părăsit drumul , este alegerea ta. Însă mai faci un pas, şi mai faci încă unul şi încă doi, într-un final ajungând la destinaţie. Acea destinaţie este comună tuturor persoanelor care nu le mai avem printre noi, sau care le avem însă nu pentru mult timp. [...]

       Pe parcursul tot acestui drum fiecare dintre noi se va confrunta cu probleme, cu nefericiri, cu bucurii şi împliniri, însă toate acestea sunt influenţate de modul de abordare a vieţii, de fiinţa şi psihicul nostru. Dacă mergi pe drum, tu singur alegi să calci în baltă, ca pe urmă să te şi uzi, şi să îţi şi murdăreşti pantofii, sau pur şi simplu să o ocoleşti, pentru ca, după să mergi acasă cu pantoful curat şi uscat. A fost alegerea ta atunci când ai călcat în baltă să fii atent la cioara de pe gard.
 


       Uneori, atunci când te prăbuşeşti, trebuie doar să rămâi întins şi să speri că nu te va călca nimeni în picioare. Dacă nu te va călca nimeni şi vei rămâne suficient timp întins, nemişcat, respirând încer, refuzând să te vaiţi, Dumnezeu te va ridica şi-ţi va efectua o operaţie pe suflet.
 

           Trebuie să învăţăm să nu renunţăm atunci când aşteptările nu ne sunt îndeplinite sau când promisiunile sunt încălcate. A proceda astfel înseamnă să refuzi corectarea greşelilor şi reprezintă o dovadă a incapacităţii de a te ierta pe tine însuţi sau pe orice are nevoie de iertare.
   

          Dacă nu îţi doreşti, nu vei avea. Dacă îţi doreşti prea mult, dorinţa se v-a spulbera. Dacă vrei să îţi îndeplineşti dorinţa trebuie să găseşti un echilibru între dorinţa cu adevărat, dorinţa excesivă şi dorinţa ce vine din suflet. Să ai o dorinţă nu costă, să ai un ţel nimeni nu te întreabă de ce îl ai, să gândeşti pozitiv şi să fii mereu cu zâmbezul pe buze nu este un efort supraomenesc. Să ai un exemplu bun în viaţă, de la care să înveţi, nimeni nu te opreşte, nici chiar un exemplu rău, care te-ar duce la momente dificile. Este alegerea ta, însă această alegere trebuie făcută. Nu te lăsa în voia sorţii, sau mai rău, "o fii ceva"!
                                                                                                                  Florin Ţepeş  04.2012

[O luptă de un veac şi o victorie de o clipă.]

                           True story  
                            
Un oraş întreg cufundat în tăcere , şi o pisică fără stăpân îşi caută exasperată , prin tomberoane ceva de mâncare , să mai poată trăi încă o zi pe acest pământ . Un felinar cu lumină muribundă , scârţâie a jale , parcă prevestind ceva rău in viitor. Un pieton cât o buburuză , încearcă să traverseze strada , însă peste tot , cât vezi cu ochii este numai apă , iar unde nu este apă dai de vre-un zid de beton sau de cărămidă , care te împiedică să mergi mai departe. 
     Prin aer , încă se mai văd armele cu care s-a dat lupta , abandonate , parcă în voia vântului ce le poartă de colo-colo. Ajung jos  se amestecă şi se împrăştie în băltocele formate deja , din timpul luptei.  

Dintr-un ungher al străzii apare un căţel ce-şi caută de doi ani stăpânul , şi care nepăsându-i de comoditatea de a nu se uda , işi menţine drept traiectoria , spre un obiectiv delicios de pe altă stradă. Vântul mai dă o ultimă luptă , un ultim atac, însă este istovit de putere , şi , în cele din urmă v-a ceda.


Este un oraş , un veteran ce a rezistat sute de ani în faţa acestor războaie , ieşind mereu triumfător din luptă.

[Pasiunea mea pentru poezie]

 De când mă ştiu , în mintea mea aleargă mii de cuvinte , încalcă orice regulă de circulaţie ( reguli care sunt pe acolo) , şi fac mii de victime. Te întrebi care sunt victimile? Simplu , o mică strofă sau o mică poezie care stă la semafor , şi aşteaptă să vină culoarea verde , ca să treacă mai departe decât de gând. Să treacă în lumea reală , în această lume a grijilor materiale dominante , iar a grijilor sufletului şi psihicului , total uitate.

După cum spuneam , îmi place , de când mă ştiu să scriu , să înşirui cuvinte , să jonglez cu ele , ca, la sfârşit să rezulte ceva cu înţeles , ceva mai cu moţ , care să placă celor din jurul meu , a persoanelor dragi şi nu numai!

 Fără înţeles 

Ia aminte , tu , acum 

Ca niciodată să nu te întorci din drum,

Şi când ţi se va întâmpla 

Adu-ţi aminte vorba mea.

Şi văzând că ai greşit 

Sau poate doar te-ai rătăcit, 

Să îţi spui în minte-ncet 

Că a fost doar un pamflet,

Şi trebuie tratat ca atare 

De omul care nu are!

Şi acum ajungi să ştii

Că ai citit numai prostii

Şi că eu nu am ce face

Ţie-ţi place?

Şi acum iată şi o mică definiţie , în viziunea lui Paul Valery , care spunea : ''Poezia e o artă a limbajului, anumite combinări de cuvinte pot produce o emoţie pe care altele nu o produc şi pe care noi o numim poetică.'' Sau în viziunea lui Lucian Blaga : ''Poezia este un veşmânt în care ne îmbrăcăm iubirea şi moartea.'' . Deşi poezia este o artă , sau poate un simplu dar de la Dumnezeu , sau o moştenire de la părinţi , prin intermediul ei putem să ne exprimăm gândurile , sau starea interioară , a sufletului , cea pe care o neglijăm cu toţii , sau ne regăsim în starea artistului sau doar e o simplă coincidenţă . Just you know!

 

 Şi de-ţi vin momente grele 

Şi vrei să scapi de ele, 

Spune-n gând cuvântul Lui! 

Cuvântul Domnului.

O privire , şi o frumoasă floare 

Un gând dulce , si o îmbrăţişare

O mireasmă de primăvară 

O amintire. O , vai ce povară!

Gardul trist , veştejit

Şi de ploaie , parcă îmbătrânit.

Gâşte ude merg agale,

Durumeţului le stau în cale. 

           

' O viaţă de copil ca o întreagă lume a unui adult.'

Câtă patima într-un suflet curat

Câtă ură în ochii unui copil nevinovat,

Şi cât dispreţ a adunat în inima sa

Ca pentru acum să un aibe pe ce miza.

Viaţa crudă l-a lovit prea dur pe săracu' copil

Prea multe gânduri negre au pătruns în sufletul lui infantil

Şi de aici până la tragedie

Multe clipe n-o să mai fie.

Se stinge, zadarnic se luptă cu sine

Nu va mai fi viu pana mâine,

Se zbate între viaţă şi moarte,

Între fericire şi păcate,

Între tot ce-a iubit şi ce detestă acum,

În curând trecutul lui va deveni doar fum.

                                             

   - Închide ochii copil fără vină,

   Vino cu mine,uită de lumină,

   Hai aici în întunericul mortuar

    Şi aşa destinu' tău e tare bizar.

- O intuneric sumbru!

Ce luminezi cu focu' tău pământu'

Ce lumea ai transformat-o în calvar,

Spune-mi ca ce aud e doar un cosmar!

[Doze mici de fericire]

     Sunt un strain , ca toţi cei de care te loveşti toata ziua pe stradă! De ce oare nu ştii?

 Uită-te la toţi cei care se cred prieteni adevaraţi şi atunci când vine timpul să te ajute îţi întorc spatele. Ce aceia-s prieteni adevaraţi? Sunt tot felul de oameni care se leagă de tine să la dai un leu sa-şi cumpere o ţigară. Tu te-ai gândit ce poţi face cu acel un leu? Poţi să cumperi 2 bomboane şi una să i-o dai prietenului tău . De ce nu? Atunci dai dovada de prietenie.



 Da tot vorbeam de prietenie, dar ce o fii aia? Ce o finsemnând pentru tine , da tu cel care citeşte acum? Poate consideri prieten pe cel care te ajută mereu...cel care merge cu tine în fiecare dimineaţă în frig...doar ca să nu fi singur/ă, celui care îi dai haina ta...deşi tu îngheţi doar ca să nu îl/o mai vezi că îi este frig...Eee...şi ţi se pare că am ajuns prea departe cu gesturile astea între prieteni , nu? Poate că da. Poate aşa-i. Poate tu consideri că aceea-i dragoste. Poate fi şi dragoste...dar nu crede aşa de departe.

[Căderi ce te urcă la cer]

     

Mi-e drag sa zbor, mi-e drag sa simt bucuria, iubirea, daruirea, compasiunea. Insa zborul nu este intotdeauna lin, cad si nu o data.. ci de multe ori. Atunci ma simt umilit, ma simt neputincios, simt o furie de nedescris pe mine, pe viata, pe tot ceea ce ma inconjoara.
 

Cad acum... insa ma vad in oglinda cum cad.. ma observ si vad ca e nevoie de caderea aceasta. E neplacut, doare, dar nu ma pot opri din cadere. Mi-e frica insa stiu ca n-am putere sa imi gasesc echilibrul, nu acum.. stiu ca n-am de ales decat sa imbratisez si sa accept caderea.
   Nu inteleg nimic.. dar stiu ca nu e nimic de inteles.. ma doare totul si totusi durerea nu vine din suflet, ma simt gol de energie.. si totusi undeva exista un izvor gata sa fie descoperit.

 

 Ma uit la mine si reusesc sa fur un zambet, ma uit la mine si imi sterg lacrimile nevinovate, ma uit la mine si sadesc in ochii mei speranta.

Abandonez totul... ma las sa cad.. probabil am nevoie sa imi creasca noi aripi.