După cum spuneam , îmi place , de când mă ştiu să scriu , să înşirui cuvinte , să jonglez cu ele , ca, la sfârşit să rezulte ceva cu înţeles , ceva mai cu moţ , care să placă celor din jurul meu , a persoanelor dragi şi nu numai!
Fără înţeles
Ia aminte , tu , acum
Ca niciodată să nu te întorci din drum,
Şi când ţi se va întâmpla
Adu-ţi aminte vorba mea.
Şi văzând că ai greşit
Sau poate doar te-ai rătăcit,
Să îţi spui în minte-ncet
Că a fost doar un pamflet,
Şi trebuie tratat ca atare
De omul care nu are!
Şi acum ajungi să ştii
Că ai citit numai prostii
Şi că eu nu am ce face
Ţie-ţi place?
Şi acum iată şi o mică definiţie , în viziunea lui Paul Valery , care spunea : ''Poezia e o artă a limbajului, anumite combinări de cuvinte pot produce o emoţie pe care altele nu o produc şi pe care noi o numim poetică.'' Sau în viziunea lui Lucian Blaga : ''Poezia este un veşmânt în care ne îmbrăcăm iubirea şi moartea.'' . Deşi poezia este o artă , sau poate un simplu dar de la Dumnezeu , sau o moştenire de la părinţi , prin intermediul ei putem să ne exprimăm gândurile , sau starea interioară , a sufletului , cea pe care o neglijăm cu toţii , sau ne regăsim în starea artistului sau doar e o simplă coincidenţă . Just you know!
Şi de-ţi vin momente grele
Şi vrei să scapi de ele,
Spune-n gând cuvântul Lui!
Cuvântul Domnului.
O privire , şi o frumoasă floare
Un gând dulce , si o îmbrăţişare
O mireasmă de primăvară
O amintire. O , vai ce povară!
Gardul trist , veştejit
Şi de ploaie , parcă îmbătrânit.
Gâşte ude merg agale,
Durumeţului le stau în cale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu