Paşi spre fericire

Păşeşti încet, prudent doar pentru că nu e lumea ta. Dacă ar fii a ta ai păşi încrezător, ferm şi sigur de unde vei ajunge, că doar e lumea ta, creată de tine, iar tu eşti Dumnezeul ei.

Îţi este frică de ce va urma mâine sau de ce te va aştepta după colţ? Poate un om care nu-ţi ate grija, sau poate un cunoscut, poate chiar iubita! Este lume Lui, în care el ştie ce să facă mai bine cu tine, degeaba având în tine siguranţa că nu vei cădea jos. Este lumea Lui, cea pe care a creat-o în 6 zile, în care l-a creat pe om ca fiind stăpânitor, nu atotştiitor.



După cum spunea cunoscuta Ellen G. White: " Pregătiţi-vă de o călătorie fericită, dar în acelaşi timp zguduitoare. După aceea nu veţi mai fii aceiaşi".

Ajungi încet la destinaţia vieţii şi parcă ultimii metrii rămaşi din drum sunt cei mai impracticabili. Te loveşti de nenumărate greutăţi ce-ţi copleşesc sufletul şi te fac să renunţi. Dar ce? Te asemeni cumva cu ceilanţi, care odată ajuns la al 99 km renunţă? Nu! Aşa că treci şi peste ultimul km, oricât de greu ar fi. Nu renunţa la "CEVA" aşa de uşor! Doar cei care au trecut şi peste al 100-lea km au triumfat cu adevărat în viaţă.