Să reduci Universul la o singură ființă, să preamărești o singură ființă ca pe Dumnezeu, iată ce este dragostea. Unele gânduri sunt rugăciuni. Există momente în care, oricare ar fi atitudinea corpului, sufletul e îngenuncheat. Dacă ești piatră, fii magnet; dacă ești plantă, fii simțitor; dacă ești om fii iubire. Nimic nu-i este dragostei îndeajuns. Ai fericirea, vrei paradisul; ai paradisul, vrei cerul. Și zici încet: -Știți, ceva e ciudat. Sunt în întuneric. Există o ființă care a luat cerul cu ea când a plecat. Iubiți?
O da, o întunecată transfigurare înstelată ce e amestecată în această tortură. Și da, există extaz în agonie.
Dragostea este o respirație cerească a aerului din paradis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu