Soarele cu ale lui veșnice și arzătoare raze răsare de după clădiri luminând calea și lăsând în urma ta un întreg univers de stele și presărat cu milioane de minuni dumnezeiești ce-ți revarsă misterioasa-ți agonie în râurile ce merg spre necunoscut.
O privire de a ei, un gând de-al lui, o lacrimă de-a ei și-un fir de păr de-al lui va crea toată lumea lor. O lume în care durerea va urma calea cea mai neplăcută, transformându-se până la ei în plăcere, unde ura v-a călători cu cel mai accidentat automobil, iar până la ei aceasta se va schimba în iubire. „Iubește-i pe cât de mult te urăsc.” Toate în lumea lor după acest principiu se bazează.
-Iubite, ia-mă departe, căci lumea asta mă sufocă.
Cei doi copii își șoptesc încet, sub clar de lună, îmbrățișați ca niciodată, fără ca să le pese de nimic. E noapte, iar oamenii se strâng acasă să-și mai spună încă odată un sincer „Te iubesc”.
Florin Ț. apr. 2013
Atat de .. minunat!
RăspundețiȘtergereÎți mulțumesc!
Ștergere